Speculaţiile din 2008, dărâmate de criză

Bunăoară, ne-am obişnuit mai ales cu stilul de viaţă total extravagant impus de preţurile exagerate. Începând cu apa plată la bidon de plastic, care costă mai mult decât laptele colectat de firmele de procesare de la crescătorii de vite, fructele de calitatea a doua vândute la preţ de trufandale, masa la orice cârciumă cu servicii de mahala la preţ mai mare decât în cafeneaua de pe Turnul Eiffel. Şi exemplele pot continua din păcate la nesfârşit.

Să ne oprim azi la durerea noastră de automobilişti. Faceţi un exerciţiu de memorie şi priviţi înapoi în 2008 pe vremea asta. Toată lumea este prinsă în fervoarea afacerilor de toate felurile, în special imobiliare. Totul pare un nou Caritas cu profituri uriaşe pentru cei îndrăzneţi.

Venituri spectaculoase sunt raportate la majoritatea companiilor. Liderii Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile se laudă în fiecare lună cu încă un record de vânzări depăşit din viteza SUV-urilor cu motoare mari. Zici că vom da gata Cincinalul în patru ani şi jumătate. Greu abordabilii domni preşedinţi de companii importatoare par Dumnezei înaripaţi pe pământ atunci când oferă prin pile şi relaţii discount-uri microscopice la vânzarea unei maşini noi, la care trebuia să aştepţi oricum cel puţin două luni ca să îţi fie livrată. Ce mai, economia duduia!

Din păcate aveam să aflăm că nu economia duduia, ci comerţul şi speculaţiile. Cumpăram într-o veselie produse cu valoare adăugată mare, de se mirau până şi strănii cât de uşor putem cheltui banii pentru care ne amanetam viitorul. Când nemţii strâgeau deja cureaua, băncile lor dădeau deja năvală pe plaiurile mioritice cu credite masive pentru orice "ciobănel” pregătit să devină un mic Rockefeller cu apartament de cel puţin 100.000 de euro şi limuzină la poartă sau măcar pe trotuarul din faţa blocului. România era cu adevărat "The land of choice” pentru cei puşi pe făcut afaceri. Caritas-ul se prăbuşeşte însă din nou.

În 2009 nimic nu mai este însă la fel. Speculanţii dau faliment pe bandă rulantă, nu mai câştigă nimeni din imobiliare, iar prețurile la automobile mari au ajuns cât cele de anul trecut pentru mașinile accesibile. Audi A6 business edition la 30.000 de euro plus TVA, Hyundai Santa Fe sau Nissan X-Trail la 17.000, Skoda Fabia de la 7.000, primul Logan de 5.000 de euro.

Și, totuși, vânzările cad mai spectaculos decât creșteau. Deși prețurile sunt mai bune ca niciodată, să iei un leasing este mai greu decât în 2004, iar rata de schimb și costurile asociate au devenit usturătoare chiar și pentru puținii cărora li se mai aprobă finanțarea.

Mi-ar plăcea să vă spun ce urmează. Adevărul este că nu știu. Dinu Patriciu spune că suntem abia la începutul crizei și că nu ieșim mai devreme de cinci ani din impas sau chiar după un război. George Soros zice însă că greul a trecut, iar Barack Obama prinde muște.

Ce știu sigur este că anul acesta cea mai bună mașină este cea pe care o ai deja. Și mai vedem noi la anul!